Rime

7 piese pentru clarinet și vacanță

Mereu încep,
înecându-mi ancia în vin
ori mai degrabă-n must,
dându-i să bea,
să se amețească,
să-i scot din venin,
dar să prindă gust,
iar mai apoi să-i suflu pe lemn,
să se hrănească cu răsuflarea mea
și să obțin pe-ndelete
tocmai din cerurile portativului
o notă gravă,
un mi solemn.
Apoi să mă scufund
într-un declin
în glasul clarinetului.

Un mi alb-negru,
fără putere să-l mențin,
îmi gâtuie respirația.
Înlănțui șapte note
Par toate a fi un chin,
un sunet al lebedei din Saens,
un arlechin,
culori ce se izbesc,
în plin
din abanosul vechi ce-l suflu.
Un mi divin.

7 moduri de a citi o carte

Primul mod,
mod avion.
Mângâi primele cuvinte,
dau pagina din lexicon,
închid ochii
și mă las purtat de aripi.

Al doilea mod
e-o fugă după personaj,
citesc cuvintele ce mă despart de el,
citesc și mi-l apropii
cu mult curaj.

Al treilea mod
tai pe diagonală,
scurtez printre cuvinte
sfârșitul se îmbibă în cerneală.

În următoarele moduri,
ba mă grăbesc,
trec peste rânduri
sfârșesc-nainte de sfârșit,
înfulec capitole-ntregi
la nesfârșit,

ori într-un mod avid
isprăvesc cartea cât ai clipi
și o închid.

Șapte fortificații și-o tabără

Mai întâi despre tabără:
Alma Vii cu puține vii
însă cu multe pășuni,
cu oameni buni roind
prin juru-mi,
impregnat în galben de minunății,
polen printre cuvinte,
dulceață în strofe,
povești bogății.
Să tot revii!

Apoi pe dealuri
ziduri cu taine,
turnuri cărămizii
prin cețurile fiecărei dimineți,
clopotele vestind zile
și zile oriunde ai fi.
Fortificații doldora de poeți
cântând versuri în alb
și albastru, fantezii.

Cetăți, oameni și poezii.
În Alma Vii.

Șapte fotografii făcute unei fotografii

Zi de zi,
mă trezesc și timpul se oprește.
Mă opresc alături de el.
El mă zorește să mergem împreună
pe un deal din apropiere,
e o panoramă de vis.
Eu îl iau de mână și alunecăm
spre susul dealului, de nedescris.
Iarba umedă ne împiedică să readormim.
Timpul îmi cere să-i fotografiez efemerul.
Eu sunt tont și nu-i înțeleg
misterul. Fotografiez dealul alăturat
îmbibat în ceață.
A doua dimineață,
revenim, el insistă să-i surprind felul
trecător, eu fotografiez același deal.
Ceața, neschimbată, îl îmbrățișează.
Următoarele dimineți,
timpul ținându-mă strâns, cedează
ușor-ușor rugilor.
Eu neînțelegând, fotografiez dealul.
Aceeași ceață radiază
lumină. Irealul.
A șaptea zi,
a șaptea fotografie,
urc singur, inform.
Iarba umedă mă împiedică să readorm.
Fotografiez dealul.
Ceața din mine, zâmbește
și dispare.

Șapte câte șapte

Poem în care mi se spune
să scriu despre matematici,
despre șapte radical din șapte,
cum se descompune
în factori primi,
șaptezecișișapte,
ori măsura unghiului obtuz,
însă eu refuz.
Eu vreau să scriu poezie
cu aripi, cu pene
cu zbor, despre păsări indo-europene.

De exemplu scriu,
despre cardinalul mulțimii,
o pasăre roșie care știe
să numere șeptimii,
ori despre teorema
ciocului de cioară,
corvida isteață ce-mi zboară
saluturi prin dreptul ferestrei,
sau despre fluturi,
fluturii lui fibonacci,
zburând buimacii
din număr în număr.
Scriu despre ei
de ca și cum i-aș avea
pe umăr.

Locuiesc la etajul șapte

Mâine se termină vacanța,
am fost deja cu trenu-n Franța,
așa că stau, mă uit pe geam acum
de la etajul șapte
nostalgic, oarecum.

Locuiesc la etajul șapte,
avioanele se preling printre nori,
le văd zi și noapte
cum aterizează pe alte tărâmuri
de-ți vine să zbori
împreună cu ele,
să te strecori printre blocuri-ferestre,
printre sunete aliniate
de invizibile orchestre.
Norii ce nasc avioane iau forma
chipurilor de animale.
Câini cu părul sarmale,
pisici înnorate, păsări ireale.
Un porumbel zburând desenat dintr-un nor,
ori ciocul asemănător
unui pelican,
ori a vreunui Diomedea exulans,
Albatros călător.
Brusc, fracturi de cer
despică magia acestora și
puncte de pescăruș în picaj
din eter, nimeresc lângă obrazu-mi
lipit de fereastră.
Albi, cu firimituri de boltă albastră,
ciugulesc țipete ce răsună-n văzduh
cântece-valuri ca-n doimai,
strigătele unui vânt duh
cu grai ce-anunță sfârșit de vacanță.

Duminica

Rimele cu șapte
îmi par necoapte
și puțin inapte
așa ca trecând la fapte
le bag în cuptor să devină coapte
adaug un pic lapte
și cât mă uit spre miazănoapte
le-am uitat, sunt răscoapte.
Să vedeți rimele cu șaptezecișișapte!